Salarii și posturi

Ce înseamnă muncă de valoare egală și cine decide ce posturi sunt comparabile?

Laura Voinea · Actualizat: noiembrie 2026 · 8 minute de lectură

Pe scurt

Muncă de valoare egală înseamnă posturi diferite care valorează la fel atunci când le comparați după patru criterii: competențe, efort, responsabilitate și condiții de muncă. Directiva UE privind transparența salarială cere ca aceste criterii să fie obiective și neutre din punctul de vedere al sexului. Conducerea decide ce posturi merg împreună, HR pregătește decizia, reprezentanții lucrătorilor au un cuvânt de spus acolo unde există, iar într-un litigiu decide instanța.

Ce spune, concret, directiva?

Directiva (UE) 2023/970 nu definește „munca de valoare egală” într-o singură frază. Articolul 4 alineatul (4) arată în schimb cum se evaluează valoarea muncii: după criterii obiective și neutre din punctul de vedere al sexului, care includ competențele, efortul, responsabilitatea și condițiile de muncă, plus alți factori relevanți pentru postul respectiv. Potrivit directivei, criteriile se aplică fără discriminare directă sau indirectă, iar competențele interpersonale relevante nu trebuie subevaluate.

Lucrătorii care prestează aceeași muncă sau o muncă de valoare egală formează o „categorie de lucrători”. Angajatorul îi grupează, în mod nearbitrar, pe baza acestor criterii. Pe aceste categorii se sprijină toate obligațiile care urmează: cererile de informare, raportul și evaluarea comună a remunerării.

Care este diferența dintre „aceeași muncă” și „valoare egală”?

Aceeași muncă este cazul simplu. Doi consilieri clientelă, unul la agenția din Cluj și unul la cea din Iași, au aceleași sarcini și aceeași responsabilitate. Prestează aceeași muncă, chiar dacă unul are pe ecuson „consilier senior” și celălalt nu.

Valoarea egală privește posturi diferite. Un șef de echipă în call center și un specialist suport IT fac lucruri foarte diferite. Dar dacă comparați ce cere fiecare post în cunoștințe, solicitare mentală și emoțională, responsabilitate pentru oameni și rezultate și condiții de lucru, pot ajunge la același nivel. Atunci este muncă de valoare egală, iar salariile lor se compară peste granițele dintre departamente și denumiri.

Contează cel mai mult acolo unde un post este ocupat mai ales de femei, iar celălalt mai ales de bărbați. Exact acolo se așteaptă directiva să aibă loc comparația.

Cum grupează o firmă posturile după valoare egală, în practică?

Directiva nu impune o metodă anume. În martie 2026, Comisia Europeană și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) au publicat un set de instrumente pentru evaluarea posturilor neutră din punctul de vedere al sexului, cu variante după mărimea firmei. O succesiune care, în opinia noastră, se potrivește pentru 150 până la 500 de angajați:

1. Numiți un responsabil. Un membru al conducerii răspunde de proiect, HR îl coordonează. Informați reprezentanții lucrătorilor de la început, nu la final. 2. Extrageți toate denumirile de post din statul de plată, cu aceleași date pe care le raportați în REGES-Online. Uniți denumirile care descriu aceeași muncă. 3. Scrieți pentru fiecare post o fișă scurtă: scop, sarcini principale, decizii, condiții de lucru. Descrieți postul, nu persoana care îl ocupă. 4. Stabiliți factorii și ponderile înainte să evaluați vreun post. Instrumentele EIGE împart cele patru criterii în subfactori, de exemplu cunoștințe, comunicare și rezolvarea problemelor la competențe, sau solicitare mentală, emoțională și fizică la efort. 5. Evaluați fiecare post într-o echipă mică, cu oameni din zone diferite, și notați motivul fiecărui punctaj. 6. Formați grupe din posturile cu punctaje apropiate și verificați rezultatele surprinzătoare. 7. Conducerea decide grupele și consemnează decizia, cu dată. Acolo unde există reprezentanți ai lucrătorilor, criteriile se convin cu ei. 8. Abia acum comparați salariile femeilor și bărbaților din fiecare grupă. În opinia noastră, fiecare diferență are nevoie de un motiv care decurge din criteriile salariale scrise, de exemplu experiența sau performanța.

Cum arată o comparație?

Tabelul arată patru posturi dintr-o societate de asigurări inventată. Este o ilustrare, nu un caz al unui client. Fiecare criteriu are o notă de la 1 (scăzut) la 3 (ridicat), fără ponderi.

Post Departament Competențe Efort Responsabilitate Condiții de muncă Total
Șef de echipă call center Operațiuni 2 3 3 2 10
Specialist suport IT IT 3 2 2 2 9
Specialist salarizare Financiar 3 2 3 1 9
Funcționar arhivă și registratură Administrativ 1 2 1 2 6

Șeful de echipă, specialistul IT și specialistul în salarizare ajung aproape unul de altul, deși lucrează în trei departamente. Sunt candidați pentru aceeași grupă, iar conducerea decide dacă formează una. Funcționarul de arhivă ține de altă grupă.

Totalul singur ascunde prea mult. Șeful de echipă punctează la solicitarea emoțională și la responsabilitatea pentru oameni, specialistul IT la cunoștințele tehnice. O evaluare reală folosește subfactori și ponderi stabilite dinainte, iar tocmai aici competențele interpersonale riscă să fie subevaluate.

Cine decide ce posturi sunt comparabile?

  • Conducerea decide. Obligațiile revin angajatorului, iar conducerea confirmă corectitudinea raportului după consultarea reprezentanților lucrătorilor (articolul 9 alineatul (6) din directivă).
  • HR pregătește. Fișele de post, evaluarea, datele din statul de plată și propunerea de grupe vin de obicei de la HR, cu sprijinul șefilor direcți.
  • Reprezentanții lucrătorilor au un cuvânt de spus. Acolo unde există, criteriile se convin cu ei. Dacă raportul arată într-o categorie o diferență de 5% sau mai mare, care nu este justificată prin criterii obiective și neutre și nici corectată în șase luni, directiva prevede că angajatorul face o evaluare comună a remunerării împreună cu ei (articolul 10).
  • Într-un litigiu, ultimul cuvânt îl are instanța. Curtea de Justiție a UE arată că instanța națională stabilește, ca chestiune de fapt, dacă doi lucrători prestează aceeași muncă sau o muncă de valoare egală. Potrivit articolului 18, sarcina probei revine angajatorului.

Comparația se limitează la aceeași denumire de post?

Nu. În cauza Tesco Stores (C-624/19, hotărârea din 3 iunie 2021), angajate din magazinele Tesco și-au comparat munca cu cea a bărbaților din centrele de distribuție ale firmei, adică un alt post, în alt loc. Curtea a hotărât că principiul egalității de remunerare poate fi invocat direct și pentru munca de valoare egală, nu doar pentru aceeași muncă, și că lucrătorii din unități diferite pot fi comparați atunci când condițiile lor salariale provin dintr-o sursă unică. Curtea nu a stabilit dacă munca avea valoare egală; aceasta este sarcina instanței naționale.

Directiva merge mai departe în articolul 19: comparația nu se limitează la colegii angajați în aceeași perioadă, iar dacă nu există un termen real de comparație se pot folosi statistici sau o comparație ipotetică.

Ce prevede proiectul de lege din România?

Până în noiembrie 2026, legea nu a fost adoptată; stadiul actual îl găsiți pe pagina noastră despre legea transparenței salariale. Proiectul pus în consultare de Ministerul Muncii în martie 2026 prevede:

  • o definiție care compară posturile pe baza acelorași indicatori și a acelorași unități de măsură: cunoștințe și deprinderi profesionale similare, efort intelectual sau fizic similar, responsabilități și condiții de muncă (art. 3 alin. (1) lit. g));
  • că o categorie de lucrători este stabilită de angajator și, după caz, convenită cu reprezentanții lucrătorilor, adică sindicatul sau reprezentanții prevăzuți de Legea nr. 367/2022 a dialogului social (art. 3 alin. (1) lit. h) și n));
  • că Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați pune la dispoziție instrumente pentru stabilirea criteriilor, pe baza ghidurilor EIGE (art. 4);
  • că evaluarea nu se limitează la același angajator sau la aceeași perioadă (art. 18).

Textul aflat acum în Parlament poate diferi de această versiune.

Care sunt greșelile tipice?

  • Gruparea după denumirea postului sau după codul COR din contractul individual de muncă. Codul descrie ocupația, nu valoarea muncii din firma dumneavoastră.
  • Gruparea după istoricul negocierilor. O grupă formată din oameni care câștigă deja la fel nu face decât să confirme salariile de azi. Într-un sondaj realizat de un furnizor de software, 60% din 150 de firme din România nu aveau deloc o structură salarială.
  • Comparația doar în interiorul departamentelor. Valoarea egală trece adesea dincolo de departament.
  • Supraevaluarea efortului fizic și subevaluarea comunicării, a grijii față de oameni și a solicitării emoționale.
  • Evaluarea persoanei în locul postului sau lăsarea salariului actual să influențeze punctajul.
  • Lăsarea deciziei doar în seama HR. În opinia noastră, grupele și bugetul pentru corecții sunt decizia conducerii.

Cum se desfășoară acest lucru ca proiect găsiți pe pagina noastră despre transparența salarială.

Scris pentru

Directori generali și responsabili HR care trebuie să stabilească ce posturi din firmă intră în aceeași categorie.

În acest articol
Distribuiți articolul

Întrebări frecvente

Da. Contează valoarea muncii după competențe, efort, responsabilitate și condiții de muncă, nu denumirea. Și invers: două posturi cu aceeași denumire pot intra în categorii diferite dacă munca diferă.

Directiva nu impune o metodă. Cere criterii obiective și neutre din punctul de vedere al sexului, care includ cei patru factori. Instrumentele UE din martie 2026 oferă metode potrivite pentru microîntreprinderi, IMM-uri și firme mari.

Atunci conducerea stabilește criteriile, iar directiva cere în continuare ca ele să fie aplicate în mod obiectiv și neutru. Cum se face evaluarea comună fără reprezentanți depinde de legea națională. Aceasta este o întrebare pentru o casă de avocatură.

Nu neapărat. Potrivit directivei și hotărârii Tesco, lucrătorii pot fi comparați între unități diferite atunci când o singură sursă le stabilește salariile. Dacă acest lucru se aplică și între firmele aceluiași grup este încă o întrebare deschisă.

Surse

Articolul reflectă înțelegerea noastră din noiembrie 2026. Legile, proiectele și practica instanțelor se pot schimba oricând; actualizăm articolul când se întâmplă acest lucru, dar nu putem garanta că este complet sau actual. Este o informare generală, nu consultanță juridică; dacă un caz concret este justificat juridic evaluează o casă de avocatură.

  • Directiva (UE) 2023/970, articolele 3, 4, 9, 10, 18 și 19: EUR-Lex
  • Curtea de Justiție a UE, Tesco Stores, C-624/19, comunicatul de presă 95/21 din 3 iunie 2021: curia.europa.eu
  • Proiectul de lege privind transparența salarială, versiunea pusă în consultare în martie 2026: Ministerul Muncii
  • Procedura L445/2026: Senatul României
  • Ghidurile și instrumentele UE pentru evaluarea posturilor neutră din punctul de vedere al sexului, martie 2026: EIGE, rezumat de Lewis Silkin
  • Prezentare a directivei: IADC, martie 2026
  • Sondajul Mirro în 150 de firme din România, aprilie 2026: Club Antreprenor

Despre autoare

Laura Voinea este Senior HR Director. Conduce departamente de HR din 2005, dintre care 17 ani în bănci, și lucrează în patru limbi.

Despre noi

Unde se află firma dumneavoastră?

Autoevaluarea durează aproximativ zece minute. Arată unde se află firma dumneavoastră față de principalele obligații ale directivei. Gratuit.

Începeți autoevaluarea